Diagnosticul rapid al infecțiilor sângelui

Infecția fluxului sanguin (BSI) se referă la un sindrom de răspuns inflamator sistemic cauzat de invazia diferitelor microorganisme patogene și a toxinelor acestora în fluxul sanguin.

Cursul bolii este adesea caracterizat prin activarea și eliberarea de mediatori inflamatori, provocând o serie de simptome clinice precum febră mare, frisoane, tahicardie dificultăți de respirație, erupții cutanate și stare psihică alterată, iar în cazuri severe, șoc, DIC și multi. -insuficienţă de organ, cu o rată mare a mortalităţii. dobândite HA) cazuri de sepsis și șoc septic, reprezentând 40% din cazuri și aproximativ 20% din cazurile dobândite în UTI. Și este strâns asociat cu un prognostic prost, în special fără terapie antimicrobiană în timp util și controlul focal al infecției.

Clasificarea infectiilor sangvine in functie de gradul de infectie

Bacteremia

Prezența bacteriilor sau ciupercilor în fluxul sanguin.

Septicemie

Sindromul clinic cauzat de invazia bacteriilor patogene și a toxinelor acestora în sânge, este o infecție sistemică gravă..

Pioemia

Disfuncție de organ care pune viața în pericol, cauzată de dereglarea răspunsului organismului la infecție.

O preocupare clinică mai mare sunt următoarele două infecții asociate.

Infecții speciale ale fluxului sanguin asociate cateterului

Infecții ale fluxului sanguin asociate cu catetere implantate în vasele de sânge (de exemplu, catetere venoase periferice, catetere venoase centrale, catetere arteriale, catetere de dializă etc.).

Endocardită infecțioasă specială

Este o boală infecțioasă cauzată de migrarea agenților patogeni către valvele endocard și cardiace și se caracterizează prin formarea de organisme redundante în valve ca formă de afectare patologică și prin metastaze ale infecției embolice sau sepsis din cauza excreției redundante a organismului.

Pericole de infecții ale fluxului sanguin：

O infecție a fluxului sanguin este definită ca un pacient cu o hemocultură pozitivă și semne de infecție sistemică. Infecțiile sanguine pot fi secundare altor locuri de infecție, cum ar fi infecțiile pulmonare, infecțiile abdominale sau infecțiile primare. S-a raportat că 40% dintre pacienții cu sepsis sau șoc septic sunt cauzați de infecții ale fluxului sanguin [4]. Se estimează că la nivel mondial apar 47-50 de milioane de cazuri de sepsis în fiecare an, provocând peste 11 milioane de decese, cu o medie de aproximativ 1 deces la 2,8 secunde [5].

Tehnici de diagnostic disponibile pentru infecțiile sângelui

01 PCT

Când apar infecții sistemice și reacții inflamatorii, secreția de calcitoninogen PCT crește rapid sub stimularea inducției de toxine bacteriene și citokine inflamatorii, iar nivelul PCT seric reflectă starea gravă a bolii și este un bun indicator al prognosticului.

0.2 Celule și factori de adeziune

Moleculele de adeziune celulară (CAM) sunt implicate într-o serie de procese fiziopatologice, cum ar fi răspunsul imun și răspunsul inflamator, și joacă un rol important în anti-infectie și infecții grave. Acestea includ IL-6, IL-8, TNF-a, VCAM-1 etc.

03 Endotoxină, test G

Bacteriile Gram-negative care intră în sânge pentru a elibera endotoxina pot provoca endotoxemie; (1,3)-β-D-glucanul este una dintre principalele structuri ale peretelui celular fungic și este crescut semnificativ în infecțiile fungice.

04 Biologie Moleculară

ADN-ul sau ARN-ul eliberat în sânge de către microorganisme este testat, sau după o hemocultură pozitivă.

05 hemocultură

Bacteriile sau ciupercile din hemoculturi sunt „standardul de aur”.

Hemocultura este una dintre cele mai simple, mai precise și mai frecvent utilizate metode de detectare a infecțiilor fluxului sanguin și reprezintă baza patogenă pentru confirmarea infecțiilor fluxului sanguin în organism. Detectarea precoce a hemoculturii și terapia antimicrobiană precoce și adecvată sunt măsurile principale care ar trebui luate pentru a controla infecțiile din fluxul sanguin.

Hemocultura este standardul de aur pentru diagnosticarea infecției sângelui, care poate izola cu exactitate agentul patogen infectant, poate combina cu identificarea rezultatelor sensibilității la medicamente și poate oferi un plan de tratament corect și precis. Cu toate acestea, problema timpului lung de raportare pozitivă pentru hemocultură a afectat diagnosticul clinic și tratamentul în timp util și s-a raportat că rata mortalității pacienților netratați cu antibiotice în timp util și eficace crește cu 7,6% pe oră după 6 ore de tratament. prima hipotensiune arterială.

Prin urmare, hemocultură actuală și identificarea sensibilității la medicamente pentru pacienții cu infecții suspectate ale fluxului sanguin utilizează în cea mai mare parte o procedură de raportare pe trei niveluri, și anume: raportarea primară (raportarea valorii critice, rezultatele frotiului), raportarea secundară (identificare rapidă sau/și sensibilitatea directă la medicament). raportare) și raportare terțiară (raportarea finală, inclusiv numele tulpinii, ora alarmei pozitive și rezultatele testelor standard de sensibilitate la medicamente) [7]. Raportul primar trebuie raportat clinicii în termen de 1 oră de la raportul pozitiv al flaconului cu sânge; raportul terțiar este indicat să fie completat cât mai curând posibil (în general în 48-72 h pentru bacterii) în funcție de situația de laborator.