Diagnosticarea rapidă a infecțiilor sanguine

Infecția sanguină (ISS) se referă la un sindrom de răspuns inflamator sistemic cauzat de invazia diferitelor microorganisme patogene și a toxinelor acestora în fluxul sanguin.

Evoluția bolii este adesea caracterizată prin activarea și eliberarea mediatorilor inflamatori, provocând o serie de simptome clinice precum febră mare, frisoane, tahicardie, dificultăți de respirație, erupții cutanate și alterarea stării mentale, iar în cazuri severe, șoc, CID și insuficiență multiorganică, cu o rată ridicată a mortalității. Cazurile de sepsis și șoc septic (HA dobândită) reprezintă 40% din cazuri și aproximativ 20% din cazurile dobândite la ATI. Și este strâns asociată cu un prognostic slab, în ​​special fără terapie antimicrobiană la timp și control focal al infecției.

Clasificarea infecțiilor sanguine în funcție de gradul de infecție

Bacteriemie

Prezența bacteriilor sau a ciupercilor în sânge.

Septicemie

Sindromul clinic cauzat de invazia bacteriilor patogene și a toxinelor acestora în fluxul sanguin este o infecție sistemică gravă..

Piohemie

Disfuncție organică care pune viața în pericol, cauzată de disreglarea răspunsului organismului la infecție.

Următoarele două infecții asociate prezintă o preocupare clinică mai mare.

Infecții speciale ale sângelui asociate cateterelor

Infecții ale fluxului sanguin asociate cu catetere implantate în vasele de sânge (de exemplu, catetere venoase periferice, catetere venoase centrale, catetere arteriale, catetere de dializă etc.).

Endocardită infecțioasă specială

Este o boală infecțioasă cauzată de migrarea agenților patogeni către endocard și valvele cardiace și se caracterizează prin formarea de organisme redundante în valve ca formă de leziune patologică și prin metastaze de infecție embolică sau sepsis din cauza eliminării redundante de organisme.

Pericolele infecțiilor sanguine：

O infecție a sângelui este definită ca un pacient cu o cultură a sângelui pozitivă și semne de infecție sistemică. Infecțiile sângelui pot fi secundare altor locuri de infecție, cum ar fi infecțiile pulmonare, infecțiile abdominale sau infecțiile primare. S-a raportat că 40% dintre pacienții cu sepsis sau șoc septic sunt cauzați de infecții ale sângelui [4]. Se estimează că 47-50 de milioane de cazuri de sepsis apar la nivel mondial în fiecare an, provocând peste 11 milioane de decese, cu o medie de aproximativ 1 deces la fiecare 2,8 secunde [5].

Tehnici de diagnostic disponibile pentru infecțiile sanguine

01 PCT

Când apar infecții sistemice și reacții inflamatorii, secreția de calcitoninogen PCT crește rapid sub stimularea inductivă a toxinelor bacteriene și a citokinelor inflamatorii, iar nivelul seric al PCT reflectă starea gravă a bolii și este un bun indicator al prognosticului.

0.2 Celule și factori de adeziune

Moleculele de adeziune celulară (CAM) sunt implicate într-o serie de procese fiziopatologice, cum ar fi răspunsul imun și răspunsul inflamator, și joacă un rol important în combaterea infecțiilor și în infecțiile grave. Acestea includ IL-6, IL-8, TNF-α, VCAM-1 etc.

03 Endotoxină, test G

Bacteriile Gram-negative care intră în fluxul sanguin pentru a elibera endotoxină pot provoca endotoxemie; (1,3)-β-D-glucanul este una dintre principalele structuri ale peretelui celular fungic și este semnificativ crescut în infecțiile fungice.

04 Biologie moleculară

ADN-ul sau ARN-ul eliberate în sânge de microorganisme este testat sau după o hemocultură pozitivă.

05 hemocultură

Bacteriile sau fungii din hemoculturile reprezintă „standardul de aur”.

Hemocultura este una dintre cele mai simple, mai precise și mai frecvent utilizate metode de detectare a infecțiilor sanguine și reprezintă baza patogenă pentru confirmarea infecțiilor sanguine din organism. Depistarea precoce a hemoculturii și terapia antimicrobiană precoce și adecvată sunt principalele măsuri care ar trebui luate pentru a controla infecțiile sanguine.

Hemocultura este standardul de aur pentru diagnosticarea infecțiilor sanguine, care poate izola cu precizie agentul patogen infecțios, combinată cu identificarea rezultatelor sensibilității la medicamente și oferi un plan de tratament corect și precis. Cu toate acestea, problema timpului lung de raportare pozitivă a hemoculturii a afectat diagnosticul clinic și tratamentul la timp, iar rata mortalității pacienților netratați cu antibiotice eficiente și la timp crește cu 7,6% pe oră după 6 ore de la prima hipotensiune arterială.

Prin urmare, hemocultura actuală și identificarea sensibilității la medicamente pentru pacienții cu suspiciune de infecții ale sângelui utilizează în mare parte o procedură de raportare pe trei niveluri, și anume: raportarea primară (raportarea valorilor critice, rezultatele frotiului), raportarea secundară (identificare rapidă sau/și raportarea directă a sensibilității la medicamente) și raportarea terțiară (raportarea finală, inclusiv numele tulpinii, ora alarmei pozitive și rezultatele testelor standard de sensibilitate la medicamente) [7]. Raportul primar trebuie raportat clinicii în termen de 1 oră de la raportul pozitiv al flaconului de sânge; se recomandă ca raportul terțiar să fie completat cât mai curând posibil (în general în termen de 48-72 de ore pentru bacterii), în funcție de situația de laborator.